„Pescărușul” este o piesă de teatru scrisă de Anton Pavlovici Cehov, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. A fost scrisă în 1895 și este considerată una dintre cele patru mari piese ale dramaturgului rus, alături de „Unchiul Vania”, „Trei surori” și „Livada de vișini”.
Piesa se desfășoară într-o casă de la țară din Rusia și explorează conflictele interioare ale personajelor, alegerile lor și frământările lor emoționale. Temele principale ale piesei includ natura artei, dragostea neîmpărtășită, eșecurile personale și relațiile complicate dintre oameni. „Pescărușul” este renumit pentru stilul său introspectiv și pentru reprezentarea profundă a psihologiei personajelor.
Unul dintre personajele principale este Treplev, un tânăr scriitor aspirant, care dorește să revoluționeze teatrul, dar ale cărui încercări de a-și impune propria viziune artistică eșuează. Treplev este îndrăgostit de Nina, o tânără actriță care, la rândul ei, visează la succes și recunoaștere în lumea teatrului. Deși inițial îi împărtășește sentimentele, Nina este atrasă ulterior de un scriitor de succes, Trigorin, și relația lor se destramă.
Simbolul pescărușului apare de-a lungul piesei, fiind legat de tema sacrificiului și a fragilității visurilor. Pescărușul ucis de Treplev și oferit Ninei ca simbol al iubirii sale neîmplinite devine un element central în tragismul piesei.
„Pescărușul” este apreciat pentru complexitatea sa emoțională și pentru realismul său psihologic, fiind considerată o capodoperă a teatrului modern. Deși la premiera sa nu a fost bine primită, piesa a devenit ulterior una dintre cele mai jucate și studiate opere dramatice ale lui Cehov, influențând profund teatrul secolului XX.
